,,Zilele acestea un subiect important pentru public este legat de reabilitarea celebrului pod de la Mărăcineni, cel care face legătura între Muntenia și Moldova. Începerea lucrărilor la pod se lovește de imposibilitatea asigurării unei legături alternative facile și o lipsă de soluții pentru preluarea traficului. Asistăm cu toții la spectacolul jalnic al autorităților care în lipsă de idei și soluții emit tot felul de ipoteze care de care mai lipsite de temei. Prefectura anunța acum câteva zile cu un anume grad de siguranță că alternativa va fi un pod de pontoane edificat de armată prin Ministerul Apărării.
Alternativa nu mai este de actualitate. În calitate de membru al Comisiei de Aparare din Senat, am cerut ieri detalii reprezentantului Ministerului Apărării care a avut amabilitatea să îmi ofere câteva explicații. Mi s-a răspuns că armata poate edifica podul în 2 zile, dar nu este situație de urgență și cineva trebuie să plătească prestarea de servicii. Mi s-a mai explicat că din partea autorităților locale nici nu prea are ministerul cu cine să discute acuzându-se o lipsa de dialog eficient din perspectiva mea. Soluția până la urmă stă în plata serviciilor fie de către autoritățile locale fie de către CNAIR.
Cum autoritățile locale dau din urmeri, cum reprezentantul CNAIR fuge, așa cum a fugit de presă zilele trecute prin ușa dintre Prefectură și Consiliul Județean nu ne putem aștepta la soluții rapide și eficiente. Totuși: Când s-a decis reabilitatea de ce nu s-au luat în calcul edificarea de poduri provizorii și costurile acestora? De ce mimăm o situație de urgență deși ea nu există pentru a justifica intervenția armatei?
Soluțiile sunt clare: este nevoie de poduri provizorii atât în aval cât și în amonte de podul existent, adică reconstruirea podului de tuburi de la Vadu Pașii și construirea unui pod similar pe locul fostului pod de pontoane al armatei din 2005. Fonduri trebuie asigurate de la Consiliul Județean, pricipalul vinovat de lipsa de viziune cu privire la situația reală a traficului sau de la CNAIR cei care fug acum de răspundere sau Ministerul Apelor care, prin unități subordonate are și el partea lui de vină.
Oare din experiența anului 2005 nu s-a învățat nimic? Se pare că nu. De ce au fost tolerate mașnile cu tonaj ridicat pe pod atât timp cât se știa că podul nu poate rezista atât de mult? De ce s-a continuat cu exploatarea de agregate (cum s-au continuat contractele de concesiune?) din imediata vecinatate a podului deși se știa că este o problemă iar eroziunea apei nu iartă? Acestea sunt lucruri la care cei responsabili trebuie să răspundă și să își asume”, scrie senatorul Dorin Bădulescu.
