Cuviosul Martinian

Sursa foto: crestinortodox.ro

Cuviosul Martinian a intrat în viața monahală la vârsta de 18 ani, petrecând într-o peșteră, din apropierea Cezareei Palestinei, vreme de 25 de ani, în înfrânare și rugăciune. Dumnezeu l-a învrednicit cu darul tămăduirii, mulți oameni dobândind vindecare prin sfintele lui rugăciuni. De asemenea, sfântul a vindecat chiar și mulți îndrăciți. Pentru aceasta, diavolul, avea să aducă asupra Sfântului Martinian numeroase ispite și năluciri, pentru a-l îndepărta de viața sihastrească. Cel mai mult l-a ispitit însă diavolul pe cuviosul Martinian, cu patima desfrânării.

Odata, primind în chilie o femeie, pentru a rămâne în timpul nopții, și pe care nu s-a îndurat să o lase afară, pradă animalelor sălbatice, aceasta a mărturisit că venise pentru el, pentru a se convinge toți că viața lui nu este vrednică de laudă. Cuviosul, ascultând-o, se învoia, puțin câte puțin în inima sa. Dar mai înainte de a cădea în păcat, a fost tras înapoi de la cădere, prin dumnezeiescul har. Atunci, Sfântul Martinian aprinzând multe lemne, a sărit în mijlocul focului, dojenindu-se. Și așa arzându-se pe sine și smerind sălbăticia trupului, pe femeia, care și-a venit în fire văzând acestea, a trimis-o la mănăstire.

Apoi, cuviosul s-a ascuns pe o insulă pustie unde a trăit timp de 10 ani. Într-o dimineață,  naufragiind o corabie,  o  fată care se agățase de o scândură, a ajuns până  la locul unde se nevoia sfântul. Acesta i-a lăsat fetei hrană și adapostul său, apoi, zicându-și: „Fugi, Martiniane, să nu te ajungă ispita!“, s-a aruncat în mare, înotând până la țărm. Ultima parte a vieții, Martinian și-a petrecut-o pribegind din loc în loc până când, într-o zi, a sosit la Atena. Aici a adormit în Domnul, învrednicindu-se a fi îngropat cu mare cinste de episcopul locului.

Sursa: crestinortodox.ro
Close