Sfântul Mucenic Nichifor a trăit în secolul al III-lea și era prieten cu preotul creștin Sapriciu. Diavolul a semănat ura între cei doi, încât, nu doreau să se mai întâlnească. După un timp, Nichifor și-a venit în fire și a trimis câțiva prieteni la preotul Sapriciu să-l roage să-l ierte. Pentru că nu a primit iertarea, Nichifor a mers singur la el, și căzând la picioarele lui, i-a spus: ,,Iartă-mă, părinte, iartă-mă pentru Domnul”. Sapriciu nu i-a acordat iertare, iar Nichifor a plecat de la dânsul rușinat.
Din cauza prigonirii împotriva creștinilor, Sapriciu primește pedeapsa de a i se tăia capul. În acel timp a alergat Nichifor către Sapriciu să-și ceară iertare. Însă, Sapriciu nu l-a iertat. De aceea, Dumnezeu a luat darul Său de la Sapriciu, și îndată acesta s-a lepădat de El. Sapriciu a ales să nu fie ucis, făgăduind că va jertfi zeilor.
Văzând Sfântul Nichifor că Sapriciu s-a lepadat de Hristos, a început să strige către călăi: „Eu sunt creștin și cred în Domnul nostru Iisus Hristos, de Care Sapriciu s-a lepădat! Deci, tăiați-mă pe mine în locul lui”. Călăii n-au îndrăznit să-l ucidă fără voia ighemonului și toți se mirau că de bună voie se oferă morții, strigând: „Sunt creștin și zeilor voștri nu mă închin și nu voi jertfi”. În urma acestei mărturisiri, Nichifor a fost tăiat pentru Hristos în locul lui Sapriciu.
