Sfântul Mucenic Codrat a fost născut în munți, din cauza persecuțiilor împotriva creștinilor din secolul al III lea. După nașterea acestuia, mama sa Rufina, o femeie binecredincioasă, a trecut la cele veșnice. Codrat a fost hrănit în chip minunat: un nor îi picura roua în gură. După cum Dumnezeu i-a hrănit pe israeliți cu mana în pustie, nici pe Codrat nu l-a lăsat să piară de foame în sălbăticie. A fost hrănit în acest mod, până ce singur a putut a se hrăni cu verdețurile pustiei. La vârsta de 12 ani ajunge în cetate și este crescut de o familie de creștini. Va studia medicina și va ajunge să-i vindece pe bolnavi atât cu remedii trupești, cât și cu cele duhovnicești. Când împăratul Deciu (249-251) pornește lupta împotriva creștinilor, Codrat este aruncat în temniță, împreună cu prietenii săi: Ciprian, Dionisie, Anecton, Pavel și Crescent. Pentru că nu au lepădat credința în Hristos, au fost condamnați la moarte.
