O postare recentă pe pagina de socializare a președintelui PNȚCD , Aurelian Pavelescu face o excelentă analiză a situației politicii de dreapta din România.
Blestemul care a urmărit și urmărește dreapta în România își are sorgintea în incompatibilitatea și conflictul originare, reluate în 1990, între PNȚCD și PNL. Cele două partide istorice nu au reușit să construiască un proiect comun, împotriva stângii. Din contră, conflictul între cele două partide, potențat cu atât mai mult de lideri, a fost permanent speculat de stânga post-comunistă, până la marele proiect USL, când PNL a mers într-o alianță fără condiții cu PSD, întărind poziția PSD.
Oferta pe care i-am făcut-o personal lui Crin Antonescu în 2010 (înainte de a se face USL), o alianță PNL – PNȚCD, a partidelor istorice, a fost refuzată de Antonescu. Liberalii nu și-au dorit niciodată să ajute PNȚCD, cu toate că în 1996 țărăniștii i-au salvat de la dispariție. Mai mult, intrarea PNL în siajul PSD a condus la propria lui decredibilizare, cum era de așteptat, PSD făcând un joc inteligent, de destructurare. Singurul președinte PNL, care a fost deschis spre o asemenea formulă a fost Călin Popescu Tăriceanu, în 2008, în timpul mandatului său.
Azi, se merge pe aceeași linie, adică, a eliminării rivalilor de pe dreapta, chiar de partidele dreptei. Iată, între PNL și PMP există o adversitate totală. Iar, pe de altă parte, dorința explicită a PNL de a elimina PNȚCD de pe scenă, eventual printr-o absorbție, a blocat orice negocieri. PMP, și el, prin Traian Băsescu, pare că merge spre izolare și marginalizare.
În concluzie, rivalitățile de pe dreapta conduc, fără dubiu, la crearea unui culoar liber pentru PSD, pentru câștigarea alegerilor din 2016. Lipsit de opoziție serioasă, PSD și Liviu Dragnea, cu guvernul Ponta, se reorganizează și se repoziționează pe zi ce trece, atât prin aruncarea dreptei în derizoriu, cât și prin izolarea lui Klaus Iohannis la Cotroceni, deconectat de un proiect politic deschis al dreptei. Aroganțele așa-zișilor lideri ai dreptei devin penibile și de nesuportat pentru propriul electorat. Când le-am amintit de Corneliu Coposu și proiectul său din 1992 – CDR, care a fost capabil să câștige în 1996, au întors spatele: lipsa de viziune, care va costa scump. Să fiu bine înțeles: liderii dreptei au plătit, plătesc și vor plăti propria incompetență – a scris Aurelian Pavelescu pe pagina sa de facebook.
