Sfântul Dimitrie cel Nou: Cum a fost viața Ocrotitorului Bucureștilor, sărbătorit pe 27 octombrie

Sfântul Dimitrie cel Nou: Cum a fost viața Ocrotitorului Bucureștilor, sărbătorit pe 27 octombrieNăscut la începutul veacului al XIII-lea, într-o familie de țărani din satul Basarabov, în sudul Dunării, aparținând în vremea aceea regatului Bulgariei, Sfântul Dimitrie a purtat din fragedă pruncie lupte acerbe pentru a dobândi o viață virtuoasa, în post și rugăciune, într-o zi, pe când se dusese să pască a călcat pe un cuib acoperit de ierburi și a strivit puișorii care se aflau în el.

Profund mâhnit, s-a hotărât, spre pocăința, să lase desculț timp de trei ani, fie iarnă, fie vară, piciorul care strivise cuibul, faptă considerată de el a fi că o crimă.

Apoi s-a atașat unei comunități monastice, iar după ce a ucenicit cele ale ascultării, s-a retras în pădure unde și-a statornicit adăpostul într-o peșteră, aproape de răul Lom, neștiut de oameni și aducând, zi și noapte rugăciunile și lacrimile sale că ofrandă lui Dumnezeu.
Cunoscând dinainte ziua morții sale, s-a întins între două lespezi de piatră și și-a dat în pace sufletul lui Dumnezeu.
Au trecut ani mulți și lumea uitase de existența acestui pustnic, până într-o zi, când – la trei veacuri după moartea Sfântului – o inundație a făcut că apele râului să urce până la peșteră. Curentul a ridicat lespezile de piatră și a purtat cu purtat cu el, îngropat în noroi, trupul rămas nestricat.

După alți o sută de ani, Sfântul îi apăru în vis unei fetițe bolnave de duh necurat, poruncindu-i să ceară părinților ei s-o ducă la malul râului, pentru a-și află tămăduirea.

De cum s-a aflat această vestire, o mare mulțime de oameni, în frunte cu clericii din episcopie, a însoțit familia fetiței până la locul în care, mai înainte, locuitorii observaseră deja o lumina misterioasă și credeau că este o comoară.

S-au pus pe săpat și, de îndată, au descoperit trupul Sfântului, întreg și strălucind de harul Duhului Sfânt. Fetiță se vindecă pe loc.

Trupul sfântului fu transportat cu mare cinstire până în satul Basarabov, unde alte vindecări se petrecură. Atunci, poporul veni din toate părțile să cinstească moaștele Sfântului. Domnitorul Ungro-Vlahiei trimise preoți și sfetnici că să constate această descoperire minunată și să-l aducă pe Sfânt la București, la biserică Curții domnești.

L-au luat aceia pe Sfânt și au purces spre București, dar când au ajuns aproape de Ruși, lângă o fântână, boii n-au mai vrut să meargă cu nici un chip. Văzând această minune, cei trimiși s-au sfătuit și au hotărât să injuge la căr doi junci tineri neînvățați, că să vadă încotro vrea Sfântul să meargă. Și așa s-a întors Sfântul la Basarabov în mijlocul satului și a rămas acolo. Trimișii domnitorului s-au întors la București și au povestit cele petrecute, după care domnitorul trimise alți oameni și puse să se ridice, pe cheltuiala lui, o biserică în sat. Așezat acolo, Sfântul făcu, de-a lungul vremii, multe alte minuni.

Spre sfârșitul războiului ruso-turc (1774), armată rusă ajunse în preajmă satului Basarabov. Generalul Piotr Saltikov porunci că moaștele Sfântului Dimitrie să fie transportate în Rusia, spre a le pune la adăpost de o eventuală profanare de către turci.
Atunci când cortegiul a ajuns la București, un creștin evlavios, Hagi Dimitrie, care era prieten cu generalul, îi ceru acestuia să lase românilor moaștele sfântului lor compatriot, spre mângâiere după toate durerile pricinuite de război.
Generalul Saltikov fu de acord și a luat numai o mână a Sfântului pe care a trimis-o la Lavră Pecerska de la Kiev. Trupul Sfântului Dimitrie, întâmpinat cu mare alai, a fost așezat, în zilele Preasfintitului mitropo

S-AR PUTEA SĂ TE INTERESEZE:

BuzăuMedia utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe site-ul nostru. Apăsând "DA, ACCEPT" accepţi utilizarea modulelor cookie. Prin continuarea navigării pe site-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie. DA, ACCEPTMai mult