Având o suprafață de 3679 de ha, comuna Bozioru este amplasată în nord-vestul județului Buzău, la 25 de km de drumul județean DJ 203 L și 50 de km de municipiul reședință de județ. Comuna Bozioru este formată din satele, 10 la număr: Bozioru, Buduile, Fișici, Găvanele, Gresia, Izvoarele, Nucu, Scăieni, Ulmet și Văvălucile.
Cele mai importante obiective istorice cu destinție turistică sunt vestigiile rupestre de la Nucu – Aluniș ( Peștera, Scaunele lui Negru Vodă, Peștera lui Dionisie Torcătorul, Bisericuța lui Iosif ).
Peștera a fost folosită ca locuință și lăcaș cu funcții magico-religioase în preistorie.
Pereții acesteia sunt o ,, arhivă istorică și de artă,, , datorită reprezentărilor realizate pe ei. Istoricii și teologii susțin că Peștera arată că ,, unele sihăstrii au apărut în epoca pre-geto-dacică,, , formând o ,,zonă sacră ,, , unde se adorau armele, apa și soarele. Ulterior au devenit ,,patria,, asceților geto-daci, care, în ,,epoca martirilor ,, le-au cedat misionarilor veniți din părțile Ciliciei,, și asceților creștini, ca apoi să se închege aici ,, cea mai puternică vatră sihăstrească, după Dacia Pontică ( Dobrogea). ,,
Scaunele lui Negru Vodă se găsesc la o distanță e 50 m, mai sus. În spatele lor se află Peștera Mică, care nu prezintă urme de locuire, dar puteau fi folosite drept refugiu.
Peștera lui Dionisie Torcătorul, are o vizibilitate către Valea Bordeiului, are semne de locuire, având lăcașuri pentru fixat patul, masa și un război de țesut vertical. Dionisie, cel de la care vine numele, a locuit-o în sec. XIX, era priceput la tors și țesut.
Bisericuța lui Iosif este cea mai mare dintre bisericuțele în piatră din Nucu. Este săpată într-o stâcă uriașă, cu trepte bine conturate la intrare. Deasupra intrării este incizat un pește, simbol paleo-creștin. Toate dovezile arată că aici a fost o bisericuță importantă. Iosif era confesor la mânăstirea Sf. Gheorghe.
Tot în zona comunei Bozioru, sunt de interes turistic:
Sarea Pinului – zona în care sătenii au descoperit un depozit de sare naturală.
Resturi de cărămidă și dărâmături din biserica de zid a Mânăstii Pinu, atestată în sec. XVI, al cărei ctitor a fost Matei Basarab.
Biserica din Pinu, construită în anul 1872.
Biserica Sf. Voievozi din satul Râu, aflată pe lista patrimoniului cultural național.
Babele de la Ulmet, formațiune de stânci asemănătoare cu Babele din Bucegi.
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Bozioru de Sus, vechi monument istoric.
Biserica Sf. Nicolae din satul Văvălugi, monument istoric, construită în anul 1814.
Biserica de lemn a fostei mânăstiri Găvanele, azi, biserică de mir, atestată la începutul sec. XVII.
Peșterile și grotele naturale de la Ruginoasa, amenajate ca locuințe primitive sau loc de refugiu în Evul Mediu: Peștera de la Culmea Pietrei, între Oală și Vârful Vulturilor, Piatra Îngăurită, în marginea de N-NE a satului și Ușa Pietrei.
Cele 2 ruine ale Agatonului: Agatonul Vechi sau Dărâmătura și Agatonul Nou sau Bisericuța.
Crucea Spătarului, cruce masivă din piatră de Ciuta, aflată la 980 m altitudine.
Vestigiile de pe Piatra Șoimului – inițial altar de rugă spre soare, apoi, chilie de sihastru.
Biserica de lemn din Vornici, păstrează, pe lângă icoane aduse de la Vornici și alte obiecte din lemn, vechi, de la Fundătura.
