Sfântul Cuvios Pahomie s-a născut în jurul anului 1674, în satul Gledin, primind numele de botez Petru. Ajunge în Moldova unde este primit ca frate la Mănăstirea Neamț. Aici va parcurge, după rânduială, toate încercările duhovnicești. În 1697, la vârsta de 25 de ani, a fost călugărit. După moartea părintelui egumen Ioan, este numit, la nici treizeci de ani, stareț al Mănăstirii Neamț, pe care o va conduce până în anul 1704. Cuviosul Pahomie pleacă la Kiev, unde, la Lavra Pecerska, îl cunoaște pe Sfântul Dimitrie al Rostovului, căruia îi devine ucenic. Se întoarce la Mănăstirea Neamț în 1706 și se hotărăște să aleagă sihastria într-o pădure lângă Muntele Chiriacul.
De aici, sihastrul Pahomie a fost chemat pentru scaunul episcopal de la Roman. L-a uns domn pe Nicolae Mavrocordat în Biserica Sf. Nicolae, la 8 noiembrie 1711. La 1 martie 1714, Pahomie părăsește de bună voie scaunul arhieresc. Ajunge la Neamț, unde va sta patru zile, și de aici se va retrage din nou, lângă Muntele Chiriacu. După multe necazuri, Pahomie a pornit în pribegie la Kiev, oprindu-se la Lavra Pecerska. A trecut la cele veșnice pe 14 aprilie în anul 1724. Înainte de a se muta la Domnul, a îmbrăcat marea schima sub numele Pimen. Moaștele sale sunt păstrate până astăzi în Paraclisul Sfantul Ștefan din Lavra Pecerska. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința din 14-15 noiembrie 2006 a aprobat canonizarea Sfântului Cuvios Ierarh Pahomie de la Gledin, având ziua de sărbătorire pe 14 aprilie. Proclamarea solemnă a canonizării Sfântului Pahomie, Episcopul Romanului a avut loc în data de 14 aprilie 2007, în localitatea Gledin, județul Bistrița-Năsăud.
