Sfântul Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel

de Stiri Buzau Media
Sursa foto:sfintisiicoane.wordpress.com
Sursa foto:sfintisiicoane.wordpress.com

Viaţa sfântului Ioanichie este învăluită în taină, căci ştim puţine despre dânsul. Acesta s-a născut din părinţi evlavioşi din ţinutul Muscelului. Din fragedă vârstă, îmbrăţişă viaţa monahală în Mănăstirea Cetăţuia Negru-Vodă unde deprinse rânduielile vieţii ascetice de la părinţii îmbunătăţiţi ai chinoviei şi de la sihaştrii care se nevoiau în număr mare prin împrejurimi. După o vreme, râvnind fericita viaţă pustnicească şi arzând pentru dragostea lui Hristos, s-a coborât de bună voie într-o peşteră săpată în peretele muntelui şi acolo s-a nevoit neştiut de oameni mai bine de 30 de ani.

Nevoinţele sale, rugăciunea pentru întreaga lume, posturile, privegherile, lacrimile şi lipsurile de tot felul sunt acoperite de taină. Numai ucenicul său îi aducea pâine şi apă, o singură dată pe săptămână, pe care le cobora până la gura peşterii cu o frânghie, din cauza locului foarte abrupt. Din timp în timp, egumenul Mănăstirii Negru Vodă îi trimitea, pe aceeaşi cale, Sfintele Taine. După o nevoinţă atât de aspră, acest mare sihastru al pământului nostru românesc, ajungând la măsura sfinţeniei şi cunoscându-şi dinainte sfârşitul, şi-a săpat singur mormântul, în fundul peşterii. Apoi s-a culcat în acel pat de piatră şi şi-a dat sufletul în mâinile Domnului în anul 1638.

La începutul veacului al XX-lea, arhimandritul Pimen, de la Mănăstirea „Negru Vodă” , hotărî să-şi petreacă Postul Mare în aceeaşi peşteră, unde coborî agăţat pe frânghii. Copleşit de emoţie, monahul descoperi în adăpostul de piatră osemintele întregi galbene, bine mirositoare şi acoperite cu o pânză de păianjen, ale marelui sihastru, întinse pe acelaşi pat de stâncă, ca în urmă cu câteva veacuri. Deasupra, pe peretele peşterii, erau cioplite în piatră un nume şi un an:  „Ioanichie Schimonah 1638”. Părinţii mănăstirii le luară cu evlavie şi le aşezară în biserică, spre sfinţirea monahilor şi bucuria credincioşilor, iar de atunci darurile izvorâte de la moaştele sfântului Ioanichie nu au mai contenit. Proslăvirea sa cu sfinţii se săvârşi de către Biserica Ortodoxă Română în anul 2009.