Adrian Drugă, primarul comunei Breaza – Istoria satului Bădeni

de Stiri Buzau Media

Prima atestare documentară este consemnată într-un hristov datat 10 februarie 1494 ce se referă , Gorga de a lăsa, după moartea lui, fiicei sale Stana, jumătate din Badeni, iar nepoților Vlad Spătar și Farcea, cealaltă jumătate”.

De remarcat că în timpul domniilor Matei Basarab și Constantin Șerban se mentioneaza în documente moșia Barbu Bădeanu din Bădeni mare căpitan 1652 – 1658, mare paharnic – 1681, mare logofat – 1685, ctitorul mănăstirii Barbu din Tisau.

Despre biserica „Sfântul Nicolae” din Bădeni se consemnează „Nu există nici o inscripție, nu se cunoaște nici un nume de ctitor sau alți ajutori. Cea mai veche știre o avem din 1584 din istoricul bisericii”, biserică construita din bârne de stejar. Din documentele scrise „Resursele naturale ale zonei nu sunt variate, nici foarte bogate. Piatra, lemn, vânat, cam atât. Deși este mai greu de prelucrat, piatra a trezit cel mai tare interesul localnicilor. Dealul Istrita este format din calcare în care sunt incorporate specii de scoici. Bătrânii Bădenari au învățat să cunoască piatra, știu cum suna piatra „moale”, buna de cioplit, cum poate fi crăpata, care ciocan trebuie folosit, știu să mângâie piatra și sa vorbească cu ea, știu să-i transmită gândurile lor și s-o facă să accepte să devină ce doresc ei. În apropierea satului sunt galerii de zeci și sute de metri în coasta dealului înalte cât un stat de om și largi cât ținea /rezista tavanul, unele atât de largi încât se poate întoarce carul cu boi, galerii sau cariere pe care și le transmiteau din tată în fiu or între membri aceluiași neam, din care au scos piatră trei-patru-cinci generații de pietrari, cantități uriașe de piatra, din care s-au cioplit sute și mii de cruci, ghizduri de put și uluce de piatră, teici, linuri , pisanii de biserică sau de fântână , obezi de put, blocuri pentru zidit, din care s-au făcut case, pivnițe, și biserici, trepte de casa, de pivniță, de clopotniță „