În perioada 11-18 iunie, la Buzău tot orașul se adună la
Teatru, fie în sala de spectacol, fie în parcuri sau locuri special
amenajate. Festivalul BUZĂU / IUBEȘTE / TEATRU, ajuns la cea de-a
XVII-a ediție, se bucură, după doi ani, de o nouă reuniune,
respectiv de 8 spectacole – 8 producții a teatrelor din țară
selecționate cu multă dragoste pentru publicul buzoian.
Festivalul a început cu spectacolul „Nepotul meu,
Veniamin”, o co producție a Teatrului Evreiesc de Stat și Teatrul de
Comedie din București, având în distribuție două nume de
neconfundat în teatrul românesc, respectiv Maia Morgenstern și Emilia
Popescu, la care li se alături doi actori tineri, Andreea Alexandrescu
și Andrei Miercure.
Spectacolul „Nepotul meu, Veniamin”, scris de Ludmila
Ulițkaia și regizat de Vlad Massaci, prezintă cu multă sensibilitate
și umor povestea unei mame care ține cu orice preț să nu renunțe la
acest rol, chiar și atunci când propriul copil este un bărbat în
toată firea. Orgoliul și egoismul o fac să ia decizii exagerate și
pripite, cu intenții bune, pe care orice mamă le-ar putea înțelege
până într-un anumit punct. Totodată, pe lângă faptul că este
mamă, este de origine evreiască și rusească, dimensiune socială la
care nu ar vrea să renunțe nici fiul său. Dar cum conflictul între
generații este o altă temă abordată, vom vedea ce trebuie să
îndure mama Esfir în final.
Povestea de familie este spusă într-un decor construit pe
detalii și atmosferă. Întreaga lumea a mamei Esfir este conectată
în permanență cu trecutul, prin lanțul nesfârșit de
fotografii-tablou-portret al unor rude care au murit cândva, în
același timp, demult. Decorul semnat de Iuliana Vîslan este și el o
poveste în sine, care, așa cum ne-am obișnuit și de la alte
spectacole cu regizorul Vlad Massaci, se așază într-un frumos tablou
scenic. Toată frumusețea lui stă în detalii, cum ar fi
micro-mobilierul cu mici scaune și mese în miniatură presărat ici
colo, care construiesc un fel de mici case pentru păpuși, ori rama de
tablou fără chip. Iar peste tot acest mobilier vechi, prăfuit de
timp, se află o machetă cu mici blocuri care luminează – prea mici
– ceea ce ar putea reprezenta viitorul mamei Esfir.
Această relație regizor-scenograf, mai rar întâlnită
în zilele de azi, aduce spectacolului o frumusețe unică, întrucât
cele două concepte – scenografic și regizoral – se completează
și creează o unitate. Vlad Massaci se folosește de spațiul creat
pentru a-i purta pe spectatori de la o scenă la alta: fie în universul
mamei Esfir, fie în cel al Elizavetei ori cel al tinerilor, respectiv
noii generații.
Drama și umorul poveștii sunt date evident de cele două
actrițe, Maia Morgenstern (Esfir Livovna) și Emilia Popescu (Elizaveta
Iacovlevna). Cele două personaje pe care le interpretează sunt în
antiteză, de unde reiese și farmecul relației dintre acestea. Maia
Morgenstern se folosește de toate calitățile sale gestuale și vocale
pentru a-i da personajului atât candoarea, cât și naivitatea unei
mame care nu vede altceva în viața ei decât familia și continuarea
acesteia prin copii și nepoți, așa cum vrea ea să fie. Iar de
cealaltă parte, Emilia Popescu, care interpretează rolul verișoarei
sale, cu care are o relație strânsă, pe cât de naivă pare la
început, pe atât de rațională este atunci când trebuie să ia
decizii și să găsească soluții, ori să o înfrunte pe Esfir. Iar
acest lucru s-ar putea înțelege și prin alegerea costumelor (Iuliana
Vîslan), o combinație între cele două non-culori: alb (Emilia
Popescu) și negru (Maia Morgenster), reprezentând balanța între bine
și rău ori relația de respingere dintre doi magneți – o posibilă
caracterizare vizuală pentru cele două.
Cei doi tineri, Sonecika (Andreea Alexandrescu) și Vitea
(Andrei Miercure) reprezintă, prin relația lor, atât posibila
viitoare generație, cât și un conflict întâlnit și pe jumătate
rezolvat între dimensiunea socială a celor două doamne (evreiască)
și cei doi tineri (rusească). Tinerii actori reușesc să creeze o
relație prin care denotă inocența și, totuși, lupta pentru a
căpăta un sens în viață prin muncă.
O dramă de familie spusă cu mult umor a fost aplaudă
minute în șir în sala de spectacol a Teatrului „George Ciprian”
Buzău, în cadrul Festivalului BUZĂU / IUBEȘTE / TEATRU. Chiar dacă
s-a făcut „haz de necaz”, spectacolul a lăsat în inima
buzoienilor o mesaj important despre acceptare, maturizare și în
final, despre dragostea necondiționată în familie.
Nepotul meu, Veniamin
Coproducție Teatrul Evreiesc de Stat, București și Teatrul de
Comedie, București
Autor: Ludmila Ulițkaia
Traducere: Elvira Rîmbu
Regizor: Vlad Massaci
Decor: Iuliana Vîlsan
Costume: Iuliana Vîlsan
Muzică originală: Vasile Sirli
Light design: Alin Popa
Distribuție:
Esfir Livovna: Maia Morgenstern
Elizaveta Iacovlevna: Emilia Popescu
Sonecika: Andreea Alexandrescu
Vitea: Andrei Miercure
Fotografii: Oana Monica Nae
