Cum m-am lasat eu de penal…..

de Stiri Buzau Media
justitie-instanta-judecata

justitie-instanta-judecataCine a studiat dreptul știe ca penalul este materia preferata a studentului ce bate la porțile faculțatii, cu capul doldora de scenarii…. Filmele americane joacă un rol  aparte in ecuație, La fel si cele italiene, in care anchetele avocatțlor  in razboiul cu mafia sunt  de esenta …Te si vezi  neinfricat aparător al dreptații, cu scutul intr-o mană, cu halebarda in alta . Mama… și ce lupti cu toți, cu procurorul, cu instanța, cu sala, cu  apăratorul  celuilalat…. Si iubești penalul pană la moarte, si examenele se iau cu 10, si licența ți-o iei  tot in materie și…..  cam atat. Vii in instanța si  totul se intoarce pe dos, din prima….Nimic nu mai este ordonat ca pe  tablă de șah, mutările din probatorii sunt imprecise, soluțile previzibile. Ce zice procurorul, cam aia e !.O achitare la zece ani, in rest , suspendari de executare, sau pedepse diminuate, așa, ca sa se bucure familia inculpatului ca nu a dat degeaba bani. Acum e mai spectaculos…se poate observa cu ochiul liber, Parchetul nu mai are rezultate de 10 pe linie… Vin  in profesie, cu  aripile intinse si  primesc un oficiu. Doamne, ce bucurie ! In foarte scurt timp imi dau seama de ce nu il voia nimeni. Doar era de lot ….Erau  judecate  femei necajite, ce-si provocasera cate un avort. Unele erau deja la a doua infracțiune de gen.  Procesul nu se ținea in instanța ,ci la locul de munca, in sala de festivități a unei întreprinderi socialiste , unde auditoriul era bogat si  politica de răstignire  exemplară , mai sigura. Si iata-ne in sala…..vreo 200 de muncitori striviți de neputința, o doamnă procuror , un judecator  aspru si  rigid si un copil care credea ca tot ce zboară  se mănâncă. Eram  in anotimpul cand imi faceam pledoariile din cărți, când le exersam la oglinda,   când le repetam mamei , ca să-mi aud tonul vocii, inflexiunile ei, să  imi asigur  mintea că emotia nu are ce căuta in voce. Doamne, ce pledoarie am facut ! Toti autorii de gen, scriitorii ce condamnaseră actul sexual fără consimțământ  veniseră in sală….. Chiar si Socrate era acolo !  Dacă imi amintesc  acum..cred ca am frizat  ridicolul…pentru că  nu  am făcut altceva decât …sa  incriminez faptele barbaților care nu-si inteleg soțiile, care le folosesc corpurile, care nu au in minte decat propria lor satisfacție. Halal teorie ! Probabil soluția era si dată, probabil ca ceea ce am susținut nu valora mai nimic, probabil că procurorul de ședința nu avusese niciun avort, iar judecătorul facea sex cu soția sa, după calendar, dar mie  acel moment mi-a adus o ,,mare,, de clientelă… Si nu trece mult timp si vine al doilea dosar…. Trebuia sa apăr un cioban ce violase o fetița de zece anișori, Cine nu stie, o cauza ca aceasta conține si planșe fotografice care, iți ridică părul din cap, te infioară, iți fac rău numai privindu-le. dar fiind aparator , nu ai voie sa te lași impresionat  si iți faci meseria. Iau legatura cu omul in cauza,  e adus din  arest. Analizam  dosarul,ne consultam. Nu-l puteam privi in ochi, mă uitam la mainile sale mari, ca niste lopeți, cu unghii  bombate, Ii auzeam vocea hârsita, ii simțeam mirosul  iute de  oaie, intrat in piele. Fotografiile aratau un trup  subtirel de copil, cu doi mugurasi de sâni zvâcnind de sub o bluza sărăcăcioasa. Mâinile si picioarele fetei erau pline de escoriații, fața invinețită de la palma grea primită. Leziunile descrise mi-au strâns inima ca intr-un clește, m-am racit  toată. Simțeam până și. gustul fad  la sângelui ce tâșnea din trupul strivit de puterea unui om de  munte. Conversația a durat putin,  ciobanul parcă m-a simțit, nu mai puteam comunica…bezmetic  acuza  faptul ca a stat cinci  luni in munte, singur, că  biata copila i-a ieșit in față, că avea fustița prea scurtă, că s-a aplecat după ciuperci și….l-a provocat. O vreme m-am gândit să nu merg la proces, mai apoi mi-am  infrânt dezgustul. A fost prima datâ când nu am mai  pledat în fața mamei, m-am dus în fața completului și mi-am dezvoltat ideile  sec, fară convingere. Și din acea zi nici că am mai călcat la  penal…Cauza aceasta m-a convins că nu poți face  nicio aparare impotriva propriei convingeri, dacă nu ai un sânge rece…. Azi, văzând niște soluții oarecare, date într-un dosar al unui viol, constat ca avocații   obțin soluții remarcabil de bune pentru niște ucigași de suflet , aflat la început de viața. Mă gândesc cum va mai  trăi făptura aceea firavă o noapte de dragoste, dacă și cel ce-i va fi soț nu-i va tortura   sufletul  și memoria cu întrebări . Cum va simți gustul unui sărut, atingerea unei mâini pătimașe, apropierea unui trup de bărbat ? Cum v-a înfrunta copilul acesta viața toata fiind  stigmatizat de societate  ? La noi , numai femeia e de vină, barbații trebuie înțeleși… Avem o justiție  prea  blândă. o memorie prea  scurtă. o gândire  mult prea îngustă, o imaginație prea săracă !

Sursa: roxanaconstantinescu.ro

Lasă un comentariu

Lasă un răspuns