Reacția senatorului PSD, Lucian Romașcanu, la afirmațiile lui Dacian Cioloș asupra situației Roșia Montană

de Stiri Buzau Media

CUVÂNT ÎNAINTE: indiferent de alinierea politică, mi-aș dori să reflectăm asupra situației Roșiei Montane fărăpoziții partinice

Roșia Montană este unul din multele exemple că pământul românesc este unul dăruit de Dumnezeu cu mari și unice bogății, fie ele resurse natural sau resurse de frumos, bogății în sensul cel mai propriu al cuvântului sau miracole păstrate ale trecutului nostru. Aceste daruri ne obligă la o atitudine extrem de precaută iar, aici mai mult decât în orice alt domeniu, excesele sunt extrem de vătămătoare.Subiectul este unul extrem de delicat dar îmi permit, totuși, să constat că atitudinea avocaților conservării se înscrie în zona excesului. Cele mai concludente exemple:

  • Dl. Ministru Vlad Alexandrescu s-a jucat puțin pe hartă și a extins zona de protecție a sitului la o rază de 2 km
  • Dna. Ministru Corina Șuteu, în ultima zi de mandat, FĂRĂ semnătura primului ministru, a transmis la UNESCO dosarul Roșia Montană

Ambele demersuri grăbite, nefundamentate scrupulos, neglijând două situații de fapt evidente:

  • existența unor resurse minerale de o valoare imensă care, la un moment dat, ar trebui să poată fi exploatate în beneficial României
  • existența deja la momentul acțiunilor menționate a unei acțiuni de arbitraj internațional inițiată de Gabriel Resources pentru ”multiple încălcări ale tratatelor de investiții”

Și aici intervine mărturisirea incredibilă a D-lui Cioloș, frizând autodenunțul și care te poate duce cu gândul la motivații ce ar putea exceed dragostea platonică purtată monumentelor istorice…: ,,…într-adevăr, mai multe ministere aveau rețineri serioase din punctual lor de vedere legat de decizia depunerii acelui dosar. Personal, intenția mea de a depune dosarul era clară, dar ca prim-ministru aveam nevoie de o soluție care să țină cont de poziția tuturor ministerelor cheie, dată fiind cererea celor de la Ministerul Culturii de a avea o decizie asumată a întregului Guvern pentru a depune acest dosar la UNESCO. După câteva săptămâni de întâlniri interne și de discuții cu juriștii din echipă pentru a identifica o soluție, am aflat că dosarul poate fi depus la UNESCO fără a avea nevoie de o decizie formală a Guvernului, întrucât instituția autorizată să reprezinte statul român în acest domeniu era Ministerul Culturii” (http://www.ziare.com/…/ciolos-ii-raspunde-lui-cioroianu-dos…)

Deci aflăm de la sursă că MAI MULTE MINISTERE AVEAU REȚINERI SERIOASE! Și ce face Dl. Cioloș? Deși inițial Ministerul Culturii solicită o decizie asumată de întregul guvern, primul ministru decide să urmeze legea doar ad litteram și să accepte ca D-na Șuteu să își assume singură, ÎN ULTIMA ZI DE MANDAT, înaintarea dosarului la UNESCO.

Reiau citatul: ”Intenția mea era clară… aveam nevoie de o soluție care să țină cont de poziția tuturor ministerelor cheie…” Deci dacă intenția era atât de clară, n-a mai contat poziția ministerelor cheie!

Concluzia este una singură – indiferent de complexitatea dosarului Roșia Montană, cuplul Cioloș – Șuteu aveau o singură misiune, depunerea dosarului la UNESCO, cu toate consecințele acestui gest. Părerea mea, exprimată constant și din poziția de Ministru al Culturii, e una singură: NU POATE EXISTA DOAR PROTECȚIE CUM NU POATE EXISTA DOAR EXPLOATARE.

Șeful unui guvern și un ministru iresponsabili au decis să nu vadă decât o singură latură a cazului Roșia Montană, în disprețul absolute pentru părerile unor ministere importante dar și pentru situația complicată în care se poate găsi România după acest demers. Îmi doresc ca actualul govern să depună toate demersurile pentru a face lumină asupra întregului process decizional al guvernului Cioloș pe această speță și pentru aflarea motivațiilor reale ale deciziei acestuia. Minim răspunderea ministerial trebuie să se aplice chiar și guvernelor tehnocrate.