Sfântul Cuvios Ioan a fost monah în Lavra Veche a lui Hariton cel Mare din Palestina, numită și Peșterile cele Vechi. În acest loc s-a dăruit deplin tuturor nevoințelor, petrecând în rugăciune și priveghere și cugetând pururea la ceasul morții. În acest locaș monahal el s-a învrednicit de harul preoției. Cuviosul Ioan a trecut la cele veșnice în secolul al 8-lea. Deoarece Cuviosul Ioan s-a nevoit cea mai mare parte a vieții sale în acea peșteră veche, slujind în biserică, a fost numit și Paleolavritul său „al peșterii celei vechi”.
