Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului s-a născut în anul 1692 în localitatea Poltava din Ucraina. Vine în Țara Românească, foarte probabil pe vremea lui Constantin Brâncoveanu și a Mitropolitului Antim Ivireanu, când viața bisericească și culturală a Țării Românești era în apogeu. Împreună cu ucenicul său, ieroschimonahul Mihail, și cu alți călugări, intră în obștea Mănăstirii Dălhăuți, în apropierea orașului Focșani, unde rămâne 20 de ani. Aici este hirotonit preot și la scurt timp numit stareț, chiar dacă nu avea încă nici 30 de ani. Sfântul Vasile adună în jurul său o obște de peste 40 de călugări sihaștri, pe care îi deprinde cu ascultarea, smerenia, tăcerea și cu rugăciunea minții. Astfel, starețul Vasile face din obștea sa o adevărată școală de trăire isihastă.
Dupa ce înființează câteva mănăstiri în Buzău și Vrancea, se stabilește la Mănăstirea Poiana Mărului. De numele Cuviosului Vasile de la Poiana Mărului se leagă existența isihasmului românesc, adică practicarea rugăciunii minții. Pe lângă aleasa sa viață duhovnicească-ascetică, starețul Vasile era și un bun cunoscător al scrierilor patristice și postpatristice, din care a făcut anumite traduceri. Ca dascăl al rugăciunii, marele stareț a scris și câteva „Cuvinte“ despre paza minții, despre rugăciune și creștere duhovnicească, scurte introduceri la scrierile filocalice, lucrări teologice-ascetice, în limba slavonă, care au rămas în manuscris.
A fost părintele duhovnicesc al viitorului stareț Paisie de la Neamț, pe care l-a călugărit în anul 1750, la Athos. Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului a trecut la cele veșnice la 25 aprilie 1767. Datorită vieții sfinte, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința sa din 4-5 martie 2003, a hotărât ca el să fie trecut în ceata Cuvioșilor Părinți purtători de Dumnezeu, cu data de prăznuire 25 aprilie.
