În această luna, în ziua a opta, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Emilian Mărturisitorul, episcopul Cizicului. El a fost mai intâi călugăr la Mănăstirea ridicată de Sfântul Tarasie (cf. 25 februarie), unde se remarcă prin virtuțile sale. La un timp după prietenii și frații săi întru asceza, Sfântul Mihail Mărturisitorul, episcopul Sinadelor (cf. 23 mai), și Sfântul Teofilact Mărturisitorul, episcopul Nicomidiei (cf. 8 martie), el fu la rândul său ridicat la rangul de episcop și succeda Mitropolitului Cizicului, Nicolae (dupa 788). Se arată drept un credincios econom al harului dumnezeiesc și se distinse atât prin milostenia sa cât și prin blândețea deprinderilor sale.
Cu ocazia conrferinței despre închinarea la Sfintele Icoane, convocată la palat de către împăratul Leon al V-lea Armeanul (813-820), în 815, Sfântul Emilian îl interpela pe suveranul eretic și îi spuse că dacă problema dogmelor era de ordin stric ecleziastic, ea trebuia să fie rezolvată la biserica și nu în fața autorităților civile. În urma acestei curajoase mărturii de credință, el fu exilat. După vreo cinci ani de încercări, muri, se crede, asasinat de agenții împăratului și plecă la ceruri, la curtea Sfinților Mucenici triumfători (după Menologul lui Vasile al II lea, el ar fi murit în pace la locul său de exil).
