Sfântul Proroc Samuel

de Stiri Buzau Media
Sursa foto:ro.orthodoxwiki.org
Sursa foto:ro.orthodoxwiki.org

Profetul Samuel a trăit cu aproximativ 1146 de ani înainte de nașterea lui Hristos, fiind cel de-al cincisprezecelea și ultimul dintre judecătorii lui Israel (Fapte 13, 20) și primul dintre proorocii care au profețit israeliților în pământul lui Israel (Fapte 3, 24). Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face pe 20 august. Samuel se trăgea din Tribul lui Levi și era fiul lui Elkanah din Ramataim Țofim în Muntele Efraim. S-a născut în urma rugăciunilor făcute către Dumnezeu de mama sa, Ana (de unde și numele de Samuel care înseamnă « cerut de la Domnul »). Încă înainte de nașterea sa a fost făgăduit Domnului. Cântarea Anei « Bucuratu-s-a inima mea întru Domnul » este cea de-a treia cântare din Vechiului Testament (I Regi 2, 1-10).

Când băiatul a ajuns la vârsta de trei ani, mama lui a mers cu el la Shiloh (Șilo) și conform jurământului făcut, l-a dăruit ca să slujească Domnului. Ea l-a dat în grija marelui preot Eli care în acel moment era judecător peste Israel. Profetul a crescut în frica de Dumnezeu și la doisprezece ani a avut o revelație cum că Dumnezeu va pedepsi casa marelui preot Eli întrucât acesta nu a înfrânat nelegiuirea fiilor săi. Întreaga familie a lui Eli a fost nimicită într-o singură zi. Profeția s-a împlinit desăvârșit când Filistenii, după ce au omorât 30.000 de israeliteni (printre care se găseau și fii marelui preot, Ofni si Fineea, au câștigat victoria și au capturat Chivotul Legii.

Auzind despre acestea, marele preot Eli a căzut de pe scaun pe spate la poartă și a murit. Soția lui Fineea (Phinees) la rândul ei, auzind cele întâmplate, în același moment a și născut un fiu (Ichabod) și a murit spunând aceste cuvinte: “S-a dus slava din Israel căci s-a luat Chivotul Domnului” (I Regi 4, 22). După moartea lui Eli, Samuel a devenit judecătorul lui Israel. Din proprie inițiativă, Filistenii au restituit israelitenilor Chivotul Legii. După întoarcerea la Domnul, israelitenii și-au recuperat cetățile pe care filistenii le luaseră. La adânci bătrâneți, Profetul Samuel a numit pe fii săi, Joel și Abiah, regi peste Israel, însă ei nu au fost următori integrității și dreptății în judecată precum tatăl lor întrucât erau stăpâniți de lăcomie.

În aceea vreme, bătrânii lui Israel, pentru că doreau ca poporul lui Dumnezeu să fie « asemenea celorlalte popoare » (I Regi 8, 20), i-au cerut Profetului Samuel să le aleagă un rege. Profetul Samuel l-a uns pe Saul rege, dar a văzut prin aceasta o decădere a poporului pe care Dumnezeu Însuși îl condusese până atunci, făcându-le cunoscută voia Sa prin sfinții săi aleși. Renunțând la aceasta poziție de judecător, Profetul Samuel a întrebat poporul dacă consimțeau ca el să continue să-i conducă, dar nimeni n-a răspuns. După ce l-a destituit pe primul rege, Saul, pentru nesupunerea sa față de Domnul, Profetul Samuel îl unge rege pe David. Acesta i-a oferit lui David azil, salvându-l astfel de urmărirea Regelui Saul. Profetul Samuel a murit la adânci bătrâneți. Viața sa se află scrisă în Biblie (Vechiul Testament, I Regi și Sirah 46, 13-20). În anul 406 înainte de Hr. moaștele Profetului Samuel au fost mutate din Iudeea în Constantinopol.