Sfântul Sfințit Mucenic Teodot, Episcopul Ancirei

Sfântul Teodot, tăinuitul rob al lui Hristos, a trăit în Ancira Galatiei pe vremea împărăţiei lui Diocleţian şi Maximian. El lua în taină trupurile sfinţilor mucenici, care se ucideau în acea vreme pentru Hristos şi se aruncau spre mâncarea câinilor, a fiarelor şi a păsărilor, şi le îngropa cu cinste. Iar când a scos noaptea din apă trupurile celor şapte fecioare înecate în iezer, atunci a fost prins de ighemonul Teotecn şi, fiind muncit cumplit, a luat sfârşit de sabie. Sfântul Mucenicul Teodot, mai înainte de a intra în nevoinţa mucenicească, a făcut multe lucruri bune. La început s-a luptat împotriva poftelor trupeşti, deşi era căsătorit după lege, a ridicat război duhovnicesc, supunându-şi trapul duhului. El atât de mult a sporit în fapte bune, încât şi altora putea să le fie învăţător al curătiei şi al întregii înţelepciuni.

Şi de mirare era la el aceasta că, prefăcându-se că duce viaţă de cârciumar, făcea multă neguţătorie duhovnicească, câştigând lui Dumnezeu multe suflete omeneşti, pentru că, sub chipul de cârciu­mar, lucra apostoleşte în taină ca un episcop, iar prin învăţăturile şi sfătuirile sale de Dumnezeu insuflate, aducea pe elini şi pe iudei la Biserica lui Hristos, iar pe cei păcătoşi îi povăţuia la pocăinţă. El avea şi darul tămăduirii, căci, prin punerea mâinilor şi prin rugă­ciune, tămăduia toate bolile trupeşti cele netămăduite între oameni; iar prin cuvântul cel mântuitor de suflete, vindeca rănile cele sufleteşti. Viaţa şi pătimirea lui, împreună cu a sfintelor şapte fecioare, a fost pusă pe larg în ziua de optsprezece mai, în care au pătimit acele fecioare.