Sfinții Apostoli Petru și Pavel sunt prăznuiți de către Biserica Ortodoxă la data de 29 iunie a fiecărui an. Aceștia sunt sărbătoriți împreună datorită faptului că ambii s-au săvârșit la Roma. Sfântului Apostol Pavel i s-a tăiat capul iar Sfântul Apostol Petru a fost răstignit cu capul în jos. Conform Sinaxarului, moaștele celor doi apostoli au fost puse împreună. Conform cercetărilor recente, Petru a fost răstignit în anul 64, iar Pavel a fost decapitat în anul 67. Petru și Pavel sunt, de asemenea, autori a unor epistole incluse de către Biserica în textele canonice ale Noului Testament (Pavel -14; Petru – 2). Aceștia sunt considerați ca fiind printre cei mai importanți oameni care au luat parte la Biserica lui Hristos.
Petru și Pavel au fost aleși de către Iisus Hristos în niște condiții deosebite, motiv pentru care aceștia au primit misiuni speciale. Petru era cel mai înaintat în vârsta dintre apostoli dar și cel mai sensibil și umat decât toți. Acesta era descris ca fiind o fire nestatornică, vorbind mereu înainte de a gândi. Pavel a fost cel care a lăsat în urma sa principiul fundamental al creștinului ortodox.
Sfântul Apostol Petru provine din orașul Betsadia, localitate situată pe malul nordic al lacului Ghenizaret, astăzi cunoscută sub numele de El Aradsch, situată în Siria. Numit la naștere Simon, Petru era fratele Sfântului Apostol Andrei. De asemenea, în Sfânta Scriptură este poment faptul că Petru, în momentul în care și-a început activitatea, era căsătorit. Acesta devine ucenic al Mântuitorului în urma unei partide de pescuit. Acela este momentul care marchează renunțarea lui Petru la toate averile materiale și decide să îl urmeze pe Iisus, devenind astfel „pescar de oameni”.
Sfântul Apostol Pavel s-a născut în jurul anului 7, într-o familie de evrei provenind din Tarsul Ciliciei. Numele sau la naștere a fost Saul. Acesta ajunge să învețe sub îndrumarea rabinului Gamaliel. Totuși, Pavel nu l-a cunoscut pe Hristos cât timp acesta din urmă a luat forma pământeană. În schimb, a fost martor la martirizarea Sfântului Ștefan. Acest lucru îl determină să devină unul dintre cei mai aprigi apărători ai credinței în Dumnezeu.
