Sfinții Barnabas și Sofronie, ctitorii Mănăstirii Soumela din Pont, sunt prăznuiți pe 18 august. Sfântul Barnabas se numea înainte de tunderea în monahism Vasile, iar Sofronie purtase numele Sotirichos. Cei doi erau rude, unchi și nepot. Sfinții Barnabas și Sofronie s-au născut în secolul al XI lea, în Atena. Din Sinaxar aflăm că cei doi au fost chemați de Dumnezeu printr-un vis să descopere icoana făcătoare de minuni a Fecioarei Maria, Panagia Soumela. Chipul Maicii Domnului din această icoană a fost pictat de Sfântul Apostol și Evanghelist Luca, la cererea Maicii Domnului. Aceasta icoană s-a bucurat de o cinstire deosebită și din partea Sfântului Luca, de vreme ce a purtat-o în toate locurile în care a propovăduit Evanghelia.
Potrivit tradiției, după moartea Sfântului Evanghelist Luca, icoana făcătoare de minuni Panagia Soumela a stat într-o mănăstire de lângă Acropole și apoi mutată în Thiva, lângă Atena, în Biserica Panaghia Ateniana. Icoana a fost găsită de Sfinții Barnabas și Sofronie. După ce au căutat-o în mănăstirile din Meteora, Sfântul Munte, Maronia (Tracia) și Constantinopol, în cele din urmă au ajuns la Trapezunt. Locul în care au descoperit icoana a fost o peșteră a muntelui Mela. Cei doi sfinți au ridicat aici o mănăstire care a devenit renumită în întreaga lume ortodoxă.
Mănăstirea a fost distrusă de turci în 1924. Dar prin lucrare dumnezeiască, icoana a fost salvată și îngropată în ruinele mănăstirii. După un timp, călugărul Ambrozie o scoate din ruine și o duce în Atena. Păstrată o vreme în Muzeul Bizantin din Atena, icoana făcătoare de minuni Panagia Soumela ajunge în 1951 în Mănăstirea Panagia Soumela din Grecia. Cu postiri, rugăciuni, privegheri și multe nevoințe și-au încheiat cuvioșii viața lor dumnezeiască. S-au odihnit în Domnul amândoi în aceeași zi pe 18 august, care este și ziua lor de pomenire.
