Sfinții Mucenici Achindin, Pigasie, Aftonie, Elpidifor și Agapie au fost creștini persani și au primit mucenicia în vremea împăratului Sapor al II-lea (339-379). Pentru că au mărturisit că sunt creștini au fost supuși celor mai crunte torturi. În vremea întemnițării lor, îngerul Domnului s-a coborât de mai multe ori și o dată și Hristos, în chipul unui bărbat cu fața luminoasă ca soarele, spre a-i întări în răbdarea suferințelor.
Prin rugăciunile lor, au dărâmat idolul lui Die, au amuțit pe Sapor și tot prin rugăciunea lor, i s-a dezlegat limba. Datorită acestor minuni, mulți păgâni au primit credința în Hristos. Aftonie, unul dintre torționari, a crezut în Hristos și a strigat cu glas mare: “Mare este Dumnezeul Creștinilor!” Pentru aceasta el a fost omorât pe loc, împreună cu alți creștini persani.
Apoi împăratul a poruncit ca Achindin, Pegasius și Anempodistus să fie cusuți în piei de animale și aruncați în mare. Dar Sfântul Aftonie s-a arătat din cealaltă lume, însoțit de trei îngeri luminoși, i-a apucat pe cei aruncați, i-a dus la țărm uscat și le-a dat drumul.
Elpidifor a fost unul dintre nobilii de la curtea împăratului. Mărturisind că este creștin, a fost osândit la moarte de împărat, prin decapitare. Împreună cu el, au mai fost uciși atunci șapte mii de creștini persani. Potrivit Sfinților Părinți, Achindin, Pegasius și Anempodistus, au fost aruncați într-un cuptor de foc împreună cu douăzeci și opt de soldați și cu mama împăratului, ca pedeapsă pentru credința în Hristos. Astfel și-au dat viața acești sfinți mucenici.
