De ce trebuie să încurajăm copilul să nu fie cuminte

de Stiri Buzau Media

copil-neascultator-864x400_cRecent, de ziua unui copil, toți adulții îi urau, alături de sănătate și note bune, să fie „cuminte” și „ascultător”.

Ce înseamnă pentru noi ca un copil să fie cuminte? De regulă, acest lucru presupune că acel copil să fie ascultator, adică să asculte ce-i spune mama, tata, frații mai mari, bunicii, unchii, mătușele, nașii etc. Părinților le plac copiii ascultători deoarece este mai simplu așa. Unui copil ascultător este suficient să-i spui o singură dată ce să facă pentru ca el chiar să facă acel lucru. În schimb, unui copil care nu este cuminte trebuie să-i repeți de mai multe ori ce să facă, eventual să cauți și metode creative, să pierzi timp, energie și poate chiar să cauți un numitor comun împreună cu copilul.

Majoritatea părinților presupun că știu ce este mai bine pentru copil și acest lucru le dă dreptul moral de a le indica mereu ce să spună, ce să facă și cum să facă. Și se bucuraă atunci când copilul este ascultător și face imediat ce spune mama sau tata. Cine se mai gândește, atunci când un lucru trebuie fcut repede, la viitor si șla ce se întâmplă pe termen lung cu un copil cuminte și ascultător?

Aici pot fi două situații. Copilul cu o personalitate foarte puternică, obligat să asculte mereu și pedepsit grav atunci când nu o face poate ajunge la adolescență la rebeliune extremă, în care va încerca să încalce regulile fără să-i pese de consecințe.

A doua situație este cea a copilului obișnuit, învățat de mic că trebuie să asculte. În acest caz, să presupunem că au trecut ani și ani, cu bune și cu rele, copilul cuminte și ascultător a crescut, a terminat școala generală, apoi liceul, apoi facultatea. A venit și momentul să-și întemeieze o familie. Și atunci, mama fetei este pur și simplu disperată când vede cum fiica ei este manipulată, se lasă abuzată și nu are putere decât să se supună unui soț autoritar. Iar mama băiatului suferă cel puțin la fel de mult când vede cum prietena lui „face din el ce vrea”, „îl joacă pe degete”.

Atunci, la maturitate, cine își mai amintește că, de fapt, acești copii așa au fost crescuți: cuminți și ascultători, pentru că „așa e bine să fii”. Desigur, aceste mame și-ar fi dorit ca băiatul și fata să le asculte doar pe ele și pe restul adulților din familie. Însă mintea copilului nu a făcut distincția că pe 7 persoane trebuie să le asculte și pe restul nu, mai ales că au tot apărut și alte persoane care trebuiau ascultate: educatoare, învățătoare, profesori, șefi.

Legat de șefi, acești tineri deveniți adulți ajung să suporte servicii care nu le plac, să lucreze pe salarii mici din cauză că nu au curajul să ceară o mărire de salariu și să se urască pe ei înșiși că nu au viața pe care și-o doresc, neștiind măcar ce viață își doresc, pentru că niciodată nu și-au dat voie să viseze. Și asta pentru că mereu au ascultat pe alții. Și continuă să-i asculte cu resemnare, cu frustrare, uneori cu ură…

Sursa/Foto: centruldeparenting.ro

Lasă un comentariu

Lasă un răspuns