Cei care tulbură ordinea şi liniştea publică prin violenţe, ameninţări sau atingeri grave ale demnităţii persoanelor riscă pedeapsa cu închisoarea sau amenda penală chiar dacă fapta lor vizează un singur individ. Aşa a stabilit recent Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ), care a lămurit, practic, că existenţa acestei infracţiuni nu este condiţionată de săvârşirea ei împotriva mai multor persoane.
Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al ICCJ a stabilit marţi, prin decizie, o interpretare obligatorie a infracţiunii de tulburare a ordinii şi liniştii publice. Mai exact, judecătorii au considerat că pedeapsa pentru tulburarea ordinii şi liniştii publice este aplicabilă indiferent de numărul persoanelor împotriva cărora este comisă această infracţiune.
„În aplicarea dispoziţiilor art. 371 din Codul penal, în cazul infracţiunii de tulburare a ordinii şi liniştii publice, pentru existenţa infracţiunii, violenţele, ameninţările sau atingerile grave aduse demnităţii nu trebuie să fie comise împotriva mai multor persoane, fiind suficient ca violenţele, ameninţările ori atingerile grave aduse demnităţii, care tulbură ordinea şi liniştea publică, să fie săvârşite, în public, împotriva unei persoane”, este explicat într-un comunicat de presă de marţi referitor la Decizia ICCJ nr. 9/2016, ce va deveni obligatorie pentru instanţe de la data publicării în Monitorul Oficial.
Potrivit articolului respectiv din Codul penal, tulburarea ordinii şi liniştii publice, prin violenţe, ameninţări sau atingeri grave ale demnităţii persoanelor, se pedepseşte cu închisoare de la trei luni la doi ani sau cu amendă. „Fapta persoanei care, în public, prin violenţe comise împotriva persoanelor sau bunurilor ori prin ameninţări sau atingeri grave aduse demnităţii persoanelor, tulbură ordinea şi liniştea publică se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă”, prevede actul normativ.
Tulburarea ordinii şi liniştii publice se numără printre infracţiunile contra ordinii şi liniştii publice prevăzute în prezent de Codul penal. Concret, celelalte infracţiuni sunt următoarele:
- constituirea unui grup infracţional organizat;
- instigarea publică la săvârşirea de infracţiuni;
- incitarea la ură sau discriminare împotriva unei categorii de persoane;
- încercarea de a determina o persoană să comită o infracţiune ce se pedepseşte cu detenţie pe viaţă sau pedeapsa cu închisoarea mai mare de zece ani;
- portul sau folosirea fără drept, în public, de obiecte periculoase;
- împiedicarea desfăşurării unei adunări publice autorizate;
- producerea, deţinerea în vederea expunerii sau distribuirii, achiziţionarea, stocarea, expunerea, promovarea, distribuirea, precum şi punerea la dispoziţie, în orice mod, de materiale pornografice cu minori;
- ultrajul contra bunelor moravuri.
ICCJ poate da o rezolvare de principiu a unei chestiuni de drept cu care este sesizată dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al ICCJ, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constată că de lămurirea chestiunii de drept depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, iar asupra acesteia ICCJ nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare. Aşa dispune în momentul de faţă Codul de procedură penală, în care este subliniat că decizia este obligatorie pentru toate instanţele.
Atenţie! Decizia ICCJ va deveni obligatorie pentru toate instanţele de la data publicării în Monitorul Oficial.
