Vino cât mai ești, cât mai sunt…

Vino acasă, i-a spus, vino acasă

Am pus de Crăciun icoana sufletului meu pe masă

Vino cât mai ai timp de venire

Zburătorule de Bunăvestire.

Uită-te, tu care colinzi atât

Și nu ți-e nici foame și nici urât,

Câte stele cu mărgele răsar din lună

De parcă ar fi iezi fătați cu cunună

Cu lauri pe coarne și pe copite

Și cu argintării pe boturi și  flămânde ispite.

Nu te-ai săturat, încă nu te-ai săturat

Zburătorule de atâta umblat și  colindat?

Vino, spuse năluca alergând,

Cât mai ești, cât mai sunt…

Lucian Avramescu

Sursa: Ampress.ro